Ingenioasa metoda de a scrie, chiar daca nu e deloc noua. Totusi, recunosc ca este pasionant sa privesti fotografii vechi, facute cu migala si cu un ridicat simt artistic, si de multe ori iti vine sa te intrebi cine au fost oamenii aceia, de unde vin, ce povesti si poveri poarta ochii si umerii lor, cum au ajuns acolo si ce s-o fi intimplat oare cu ei dupa. Fix asta face autoarea, ii descoase peste timp, si pot spune ca povestile lor sint captivante, iar pentru un volum de debut sintaxa, stilul si vocabularul sint fantastic de bine strunite de catre autoare. Simona Antonescu este, din acest punct de vedere, o scriitoare foarte talentata, care stie sa creeze atmosfera – pe atmosfera probabil a si mizat, de aceea a lucrat toate frazele, a reconstruit din cuvinte un timp trecut, cu arhitectura lui, cu obiceiuri, cu limbaj – si care nu isi lasa povestile neterminate.