in Tribuna nr. 310

Intr-o lume in care tot mai multe sint vocile care se ridica impotriva scrierilor de tip clasic, considerindu-le vetuste, o lume in care povestile despre vremuri apuse palesc in fata celor inspirate din mizerabilismul de actualitate, ce ilustreaza intr-un limbaj socant o realitate frusta, Simona Antonescu are curajul sa scrie cuminte, asezat, nu doar o carte cu valoare de document istoric, dar si o literatura de calitate. Indiferenta la curente si tendinte (si foarte bine face!), autoarea zugraveste cu tenacitate si har scriitoricesc imaginea societatii bucurestene de secol XIX, cu o multitudine de date si detalii, tradind o laborioasa activitate de cercetare in prealabil. Gasim, sau regasim, in romanul sau farmecul stradutelor din Bucurestiul acelui veac, impartite intre comerciantii de diferite etnii: greci, evrei, armeni cu fascinantele lor pravalii si dughene. Sint tablouri care prind viata prin descrieri minutioase, pornind de la simple fotografii de epoca, prin care reuseste cu succes nu numai sa recreeze atmosfera specifica, dar si sa ne integreze pe noi, cititorii, in miezul ei.