pe vatraoficial.wordpress.com

Marea petrecere e un roman al ratarii: pseudomodelul patern, proximitatea constanta a mortii, mizerabilismul cotidian dus pina la limitele lui cele mai tragice. Din fericire, variantele minimalismului douamiist sint depasite de o scriitura matura, cu nuante jurnaliere, cu insertii analitice subtile, perfect compatibile cu formula prozaica a lui Petre Barbu. Dumnezeu binecuvinteaza America, Blazare, Pina la capatul liniei sint momente ale lumilor intirziate, incompatibile, ale iubirilor denaturate in urma modificarilor sociale, ale trairilor incurabile, macinate de boala ce desfigureaza umanitatea. Intre IOB si gara, intre Bucuresti si Tiglina, intre apartamentul nevestei disperate si casa surorii macinate de cancer, Marea petrecere e o continua zbatere intre viata si moarte, un demers de initiere in boala, in spaima, in disperare.