pe adevarul.ro

Un autor extrem de contestat, Palahniuk exorcizeaza magistral demonii sociali in fiecare poveste, iar cind nu e vorba de frica, e vorba de dezgust. Cu siguranta si volumul de proze scurte, ca si restul scrierilor sale, socheaza cititorul inca de la primele rinduri, in timp ce, de fapt, scopul ar putea fi unul didactic: ironizarea discreta a societatii americane, acel model social bazat, arata autorul, pe superficialitate (orice fel de superficialitate, de la oameni cu nume de animale la legaturile inexistente intre sot si sotie). Intilnim adolescenti care „se timpesc” la propriu, in povestile sale, lipindu-si pe timple defibrilatoare cardiace, dar si neveste criminale, pisici sacrificate si copii care incearca in zadar sa-si salveze parintii de la moarte spunindu-le glume deocheate. Violenta sapa transee in tine dupa ce ai inchis cartea, doar ca, de cele mai multe ori, pentru ca lumea nu e chiar asa (ci doar ti se atrage atentia ca ar putea fi in felul acesta), santurile ramase in urma sint niste cicatrici care pot fi umplute cu ceva mai normal. Cum ar fi cu o mare cantitate de bine. In fond, dupa cum spune si titlul cartii, asta trebuie de fapt sa faci: sa tragi aer in piept in lumea asta mare si complicata si sa inventezi, totusi, ceva.