pe opiniastudenteasca.ro

Cartea lui Delphine Minoui te poarta de la fascinatie la un soi sfisietor de groaza – de la patima tinerilor care lupta pentru apararea voturilor lor, la violenta de care asupritorii democratiei iraniene dau dovada, in incercarile lor de inabusire a evenimentelor stradale. Treci, astfel, succesiv, de la mirosul de iasomie tiparit in linistea si-n peretii unei cladiri, la strigatele tinerilor care doresc dreptate si la focuri de arma nejustificate. Ca un pendul, fugind dintr-o extrema-n cealalta, te gasesti citind cu tristete versurile strazii, care-ti spun ca „Bomba lacrimogena are si parti bune/ Ca startul unei curse/ Alergi/ Ochii iti ard/ Prima data ti-e frica”, si imediat „Alergi” se transforma in „Alergam/ Cu ochii plini de lacrimi/ Spre libertate”, parca intr-un cerc vicios politic si religios existential.