in Apostrof nr. 2 (309)

Romanul pune in miscare erijarea ca tehnica de strecurare prin realitate. Rezulta o serie de efecte mistagogice: vina excesiva, rusinea cronica, panica, mania persecutiei, mitomania, cinismul. Luciditatea este un morb, o insusire morala atrofiata, usor inflamabila, iscind un lant infinit de explicatii, de sofisme si, in cele din urma, de justificari. Epicentrul bulversarii in Moartea lui Siegfried poate fi identificat intr-una dintre epistolele expediate de Seneca lui Lucilius, unde absurdul era relativizat de intirzierea maturizarii: «Caci de la o virsta incolo nu mai este vorba de copilarie, ci, mai grav, de infantilism. Iar ceea ce este inca mai rau e ca avem autoritatea unor batrini, dar defecte de copii – ba chiar nu atit de copii, cit de tinci; copiii se sperie de lucruri marunte, tincii de unele inchipuite, noi – si de unele, si de altele» (Seneca, Ramii cu bine, trad. din limba latina de Ioana Costa, Ed. Seneca Lucius Annaeus, 2014, p. 17).