Cu volumul Religie, politica si mit, reunind texte scrise pe parcursul a trei decenii despre Eliade si Culianu si aflat acum la a doua editie, Andrei Oisteanu asuma, iarasi, o tematica fierbinte. […] Eliade si Culianu sint veritabile cazuri in cultura romana; si este nevoie de un cercetator de anvergura si probitatea lui Oisteanu pentru ca mitizarile, ca si distorsionarile, sa lase loc unei analize de profunzime si de finete, in spiritul adevarului. Astfel, studiul Intre publicistica politica si opera stiintifica dedicat lui Eliade si deschizind volumul este pe cit de bine documentat, pe atit de nuantat, urmarind nu numai „meandrele” gindirii lui Mircea Eliade, ci si pe acelea ale receptarii, polarizata la extrem. […] Daca in cazul lui Eliade s-a incercat recuperarea unui savant de mare notorietate nu numai academica, pentru legitimarea regimului Ceausescu, in cazul lui Culianu, discipolul magistrului, firele investigatiei jurnalistice facute de Ted Anton si cercetate, ele insele, de catre Andrei Oisteanu duc spre probabilitatea unui asasinat politic, comis „fie de membri ai miscarii (neo)legionare, fie ai serviciilor secrete romanesti, fie, in fine, prin colaborarea celor doua organizatii”. (…) Spirit rationalist, insa nu cu pretul reductiei simbolicului, miticului, magicului, ezotericului, religiosului (carora le-a dedicat pagini fundamentale), Andrei Oisteanu este un detectiv de inefabile si un savant relaxat pentru care cercetarea se face multidirectionat si pluridisciplinar, aprofundat si multifatetat.