in Romania literara nr. 1

Capitolul al doilea este, in multe privinte, cel mai interesant. Sigur, noi nu avem inca ceea ce as numi o cultura a acestui fel de a face istorie care este interviul. Dan Pavel a avut o tentativa asemanatoare, printre putinele, schitind istoria Conventiei Democrate. Problema modalitatii cu pricina este relativa lipsa de control din partea autorului in privinta declaratiilor pe care le consemneaza expressis verbis. Ca ele sint adesea contradictorii, e normal. Normal e si a nu le pune la indoiala: intervievatii trebuie crezuti pe cuvint. Nu le ramine autorilor decit solutia confruntarii decente a opiniilor care nu concorda si a tragerii unor concluzii personale cit se poate de prudente. Ceea ce Daniel Puia-Dumitrescu face cu mai mult succes decit Dan Pavel, sociolog de meserie, acesta, poate si pentru ca dezacordurile sint mai putin batatoare la ochi in cazul cenaclistilor decit in acela al politicienilor. Pe scurt, in ciuda unor marunte inexactitati, o carte utila, pe care o recomand indeosebi tinerilor poeti de azi care dovedesc citeodata o memorie scurta.