Romania literara

Arta prozei seamana, pe ici pe colo, daca nu cu ikebana, macar cu priceperea florarilor de a garnisi buchete. O floare carnivora poate nimeri linga citeva anemone, petunia linga raflesia, si, pe deasupra, alte stampe-flori, presate in sertare. E impresia pe care ti-o lasa, cind inca nu-i stii mirosul, cel mai recent roman al Ruxandrei Cesereanu, Nebulon. Un conglomeros suprarealist, sau a la maniere de, o carte de povesti care s-au intimplat de-a binelea sau pe care doar iti amintesti ca le-ai citit, desi parca se terminau altfel. Bunaoara, istorisirea despre Avida Dolores, zis si Salvador Dali, cel dat afara, cindva, dintr-o <> fiindca era <>. Arta, obisnuia el sa spuna, e o interpretare paranoica a realitatii. Asa ca si darea de seama a Ruxandrei Cesereanu despre mustaciosul Salvador Dali este, cum altfel, paranoica. Fascinata, adica, de cuvinte, mai mult decit de intimplari, robita, cu bunavoia ei, unei scotoceli chichiriciaose. Kikiriki este refrenul scurtei bazaconii/ nastrusnicii care inchipuie, asezata la inceputul cartii, un fel de briu al Andromedei. Mustata (care tot revine ¦) e a lui Dimov. Insa masina de vise, <> montata pe modelul Fuchsiadei se misca inca greu ¦