in Suplimentul de cultura nr. 508

Jorge Luis Borges scrie si mai minunat despre nemurire. El afiseaza o modestie de care nu face parada, respingind pina si ideea ca ar putea sa existe un Jorge Luis Borges pentru totdeauna. E constient de faima sa, si vrea sa scape, pe viitor, de povara acestei faime. Nu a fost asa. Totodata, Jorge Luis Borges ne da, in chestiunea nemuririi, acest fragment de o dureroasa frumusete poetica: «In sfirsit, tin sa va spun ca eu cred in nemurire; nu in nemurirea personala, ci in cea cosmica. Vom continua sa fim nemuritori; dincolo de moartea trupeasca si de memoria noastra ramin faptele noastre, actele noastre, atitudinile noastre, un minunat crimpei al istoriei universale, chiar daca noi nu stim aceasta si e mai bine sa n-o stim».