Scriitor angajat si responsabil, cu o pronuntata constiinta etica – dar pentru care eticul este, in fond, „forta subterana a esteticului”, iar etica, precum la modernistii interbelici, „asumarea directa a unui tip de civilizatie, a unei forme de existenta, a unui mod de comunicare si comportament” („Generatiile intre etic si estetic”) –, Craciun ofera, in eseurile de fata, o puternica imagine de conduita intelectuala in spatiul public: discurs ferm, dar elegant, de forta si, in acelasi timp, de mare civilitate (cum rar se intimpla, si astazi, pe meleagurile „mioritice”). Temele abordate acopera arii diverse, de la zona literara (literatura scrisa/receptata in postcomunism, generatii literare, polemici generationiste si jocuri de putere, generatia ’80, importanta discursului de idei in literatura/cultura, a discursului teoretic, reabilitarea ideologiei etc.) la aceea sociala si politica – cu accent pe rolul scriitorului in raport cu puterea politica.
