in Catavencii

E. I.: Recompuneti o istorie a principalelor calatorii romanesti si a cadourilor cu care calatorii s-au intors in tara. M. A.: De o istorie a calatoriilor noastre se poate vorbi doar din secolul al XIX-lea, cind se contureaza doua directii complementare, mai degraba culturale decit geografice: spre Occident, cu Dinicu Golescu, Asachi, Heliade etc., pentru a cauta un model de civilizatie, si spre Orient, cu Alecsandri, Kogalniceanu, Bolintineanu, in cautarea aventurii, a visului si a exuberantei. Si intr-o directie, si in cealalta calatorii romani isi cauta, de fapt, o identitate care se contureaza dupa mijlocul secolului, in aspiratiile populare. Spre sfirsitul secolului al XIX-lea se detaseaza calatori cu scopuri stiintifice, exploratori, iar apoi adevarati hoinari si aventurieri ca Panait Istrati, Matila Ghyka, Tican Rumano. Cadoul cel mai important cu care ei revin e numit intr-o scrisoare a lui Julius Popper, cel care a explorat Patagonia si a umplut-o de toponime romanesti: «Daca exista cineva in tara mea care nu-si iubeste plaiurile natale, sa porneasca intr-o calatorie in jurul lumii si va fi in mod sigur in cistig: va invata sa-si indrageasca patria, sa iubeasca ceea ce are».