in Formula AS nr. 1195

Ca sa prinzi intr-o poveste eterogenitatea si con­tra­dic­tiile fiintei umane, norul de incertitudini greu de risipit de ra­tiune ce invaluie lumea interioara, e nevoie de talent, nu gluma. Iar Villa Margareta e dovada ca Doi­na Jela e un ro­mancier cu suflu vast, care se in­cumeta sa povesteas­ca, pe fundalul evenimentelor traite de romani din 1989 pina acum, despre nevoia de a fi autentici si a ne accepta asa cum sintem, des­pre frica si curaj, despre idea­lisme si compromisuri, despre vina si dosto­ievschi­ana ispasire. Foarte reusite sint si descrierile peisajului dobrogean, ale satelor si naturii din zona marii si Deltei, dar si punctele nodale ale spatiului pe care se desfasoara povestile imbricate, precum Villa Margareta, o baraca de graniceri deza­fec­tata, devenita simbolic un spatiu al adevarului, un refugiu si o as­cunzatoare, si in care se desclcesc in fi­nal capcanele narative.