D. R.: Domnule Luft, dar de ce „… in goana dupa happy-end”?
B. L.: Intuitia. Mi-a venit in cap acest titlu inainte de a scrie cartea. Adica, in momentul in care am inceput sa scriu, am stiut deja care va fi titlul. Mi se pare acum ca este un fel de concluzie, la care am ajuns dupa reflectii despre istoria romanilor, in sensul in care este un popor care are istoria mai lunga decit existenta lui. Adica, intr-un fel, romanii ca popor unit au aparut in secolul XIX, dar aceasta populatie, care a mostenit cultura si limba latina, a trait in toata aceasta parte a Europei de lung timp. Si aceasta istorie a fost, de fapt, foarte dramatica. Culmea este ca numai in momentul in care a aparut deja Romania unita, adica in a doua jumatate a secolului XIX si pina cel putin la Primul Razboi Mondial, a fost perioada cea mai fericita pentru acest popor care s-a dezvoltat incredibil. A devenit un popor european solid. Dupa aceasta, poporul roman a trait momente foarte dramatice si tragice. Si foarte des a avut nevoie sa se renasca. Acesta este talentul vostru: de a uita lucrurile rele si de a crea posibilitatea de a merge inainte, dupa niste visuri, din cind in cind si dupa niste iluzii. Dar daca aceste iluzii sint visuri bune, mi se pare ca aceasta goana dupa ele este ceva profitabil si este ceva creator, intr-un fel.
