in Observator cultural nr. 799

O poveste trista, cu tilcul ei si desertaciunile vietii. Lumea americana de acum un veac, existente terne, „oameni de prisos”, la tara sau la oras – New Yorkul e un personaj in sine –, cu eroi si eroine de diferite calibre si preocupari, ce intretes un paienjenis de relatii pentru ceea ce numim, generic, viata. Este vorba de o negustoreasa/ circiumareasa singura si de pataniile ei datorate nu doar unor barbati, cit mai ales voiei celui de Sus, care dicteaza ce vrea el si nu ce vrem noi – sau, uneori, chiar autorul. Este vorba si despre niste copii, si despre un prof de muzica (subtile observatii de – spre muzica), apare si un barbat newyorkez cu avatarurile vietii lui afective (proza de mare finete psihologica, cumva anuntindu-i pe cei care se vor numi Cheever si Raymond Carver), si tot asa toate prozele sint citibile, si, cel mai important, citabile. Placuta surpriza aceste povestiri scrise curat, atent si meserias, in dulcele stil clasic al marii proze americane. Nu doar rusii au o mare proza, ci si americanii. Oricit i-am iubi pe Cehov, Berberova, Suksin si Dovlatov, ca sa-i numim doar pe citiva dintre marii scriitori de povestiri ai secolului trecut.