Bucurestiul cultural

Scris cu verva narativa, cu imaginatie speculativa si cu o buna doza de ironie ambigua care nu face decit sa-i amplifice caracterul enigmatic, romanul are o dimensiune cognitiva foarte importanta, dezvoltind cu alte mijloace aceleasi probleme, aceleasi obsesii, teme si cautari ca si cartile erudite, savante. La baza lui se afla doua conventii: una este cea traditionala a manuscrisului gasit, apartinind in cazul de fata unui calugar renascentist; a doua este o conventie a autobiograficului nud, un pact narativ mult mai modern. Naratorul-autor face referiri precise la plecarea din tara, la evenimente foarte concrete, atestabile.