in Suplimentul de cultura nr. 502

Puhoaiele primaverii este, totusi, mai degraba o anti-nuvela, un exercitiu in contra afectarii din literatura. Ernest Hemingway cauta, in definitiv, un sens comic pentru intimplarile absurde care ne rezuma vietile. The New York Times constata just: «In ultima instanta, scopul acestei carti este acela de a amuza. Si asta reuseste din plin». Tinarul Hemingway intretine un dialog cu cititorul, caruia ii scrie, in corpul nuvelei, pentru a-i da explicatii, pentru a-l ironiza, pentru a-l provoca. Tinarul Hemingway scrie neserios, dar orgolios, concis, dar derutant. Tinarul Hemingway inventeaza aceasta poveste fantastica: Yogi Johnson, supravietuitor al Primului Razboi Mondial, si Scripps O’Neill, scriitor aspirant, prabusit repede in resemnare, sint colegi la o fabrica de pompe din micul oras american Petoskey. Ar putea deveni prieteni, dar nu devin. Amindoi cauta o femeie. Yogi duce cu sine o trauma (ridicola) din razboi, Scripps duce pasarea pe care a gasit-o in noaptea in care a inceput sa vagabondeze spre Chicago. Sarmanul Scripps este parasit de nevasta si isi „reface” de doua ori viata pe parcursul nuvelei, la fel de superficial si de inutil.