Vocea cosasiana e formata din mozaicuri subtile ale ironicului, melodramaticului, sobrului, sarcasticului, autenticului, amoralului, fara luari de pozitie neelegante in favoarea uneia sau a alteia dintre posturi. (...)
Se simte mina jurnalistului, se simte, cind e necesar, reportajul pe o paleta de suprafata. Cosasu, complex si inegal, e confundabil pe fragmente cu Saramago, Sabato, Proust si chiar cu Bukowski. E greu de crezut, mai ales ca cenzura era activa si bine mersi la data primelor publicari ale nuvelelor care, daca nu aduc in discutie Securitatea, vorbesc macar despre delatiuni si turnatori.
In
Supravietuiri, Radu Cosasu recupereaza un timp denigrat tocmai de cei care l‑au trait, recupereaza petele de culoare dintr‑un Bucuresti catalogat de un Saul Bellow ca fiind sumbru, agresiv si darimat; se recupereaza mai ales pe el, prin diferitele avataruri, cu laicele lor donjuanisme, lasitati, orgolii sau nonconformism.