in Suplimentul de cultura nr. 490

Vlad Dragoi scrie fie in limbajul baietilor de cartier, fie pastiseaza stilul baladei populare, fie arunca in corpul poemului sintagme de un intelectualism cautat. Nu e niciodata acolo unde te-ai astepta sa fie. Stilistic, e un soi de ninja care alterneaza la deruta armele din dotare. Efectul e acela al unui corpus textual abstrus, care conduce spre aceeasi zona indeterminata a sentimentului. Pentru ca, fie ca vrea, fie ca nu, avem in fata ochilor un volum sentimental, care-si trage sevele atit din exploatarea apocaliptic-ironica a intelepciunii populare (de cartier), cu duiosia kitsch a diminutivului, cit si din cautarea unor noduri simbolice care sa declanseze melancolia. Text anticalofil pina la singe, sint convins ca va atrage comentariile celor ramasi in paradigma poetica a curriculumului.