Adevarul literar si artistic

Dumitru Ungureanu inclina spre un erotism de cele mai multe ori terre a terre, cu scene de amor consumate abrupt. De multe ori inca din dialogurile care premerg unor asemenea episoade actul sexual s-a consumat deja, intr-o proza care alearga ea insasi spre un fel de autoconsumare, de automistuire in derularea rapida a evenimentelor. Fiecare scriitor care isi cauta subiectele in afara si nu in interiorul lui se apropie intr-o maniera personala de cite un aspect al realitatii in functie de nevoi subiective de exprimare; Ungureanu reconstruieste cu ajutorul cuvintelor decoruri familiare dintr-o Romanie sumbra, cultivind detaliul, asa cum se intimpla de obicei intr-o proza de observatie.