Fara o actiune complexa, fara rasturnari de situatie sau elemente surprinzatoare, ci mai degraba monotona si statica,
Femeia de hirtie reuseste totusi sa te atraga si sa te introduca in poveste suficient cit sa nu mai vrei s-o lasi din mana. Amintirile, reflectiile, regretele si indoielile adunate de-a lungul vietii protagonistei se impletesc subtil si natural cu citate, versuri, anecdote si frinturi din cartile care-i populeaza universul interior, bogat si etern nelinistit.
Un personaj inteligent, sensibil si profund, batrina te cistiga cu fiecare pagina si se dezvaluie incet, dar sigur. Ironica si autoironica, lucida si neiertatoare, dar in ultima instanta simpatica, protagonista pare pe alocuri neverosimila, cumva prea erudita si cunoscatoare. Dar redevine umana si credibila atunci cind vorbeste despre sot, familie si vecine, caracterizandu-i cu umor si sinceritate, adica infatisindu-i cu toate lipsurile si neajunsurile lor inevitabile. (…)
Femeia de hirtie este un lung monolog, un elogiu adus literaturii si celor care o scriu, dar si o poveste despre autocunoastere si introspectie, o frumoasa fila formata din doua pagini care s-au contopit delicat.