in Romania literara nr. 39

Colectionar de bizarerii comportamentale, Ion Iovan recompune un dublu portret, de data aceasta, prima jumatate a cartii punind in oglinda cele doua personalitati – ale tatalui si fiului. Legati amindoi ireversibil de casuta modesta a „sveltei Marii”, pentru I. L., a „maicii”, pentru Mateiu, cei doi Caragiale isi vor aminti inevitabil, unul altuia, toata viata, de inceputurile lor atit de putin glorioase: nici vorba, pentru Mateiu, de obirsia nobila pe care si-a cautat-o intreaga viata; cit despre I. L., copilul din flori, facut frumoasei muncitoare de la fabrica de tutun Belvedere, e dovada vie a unei existente in care spatiul locativ era o problema majora. Copil „miluit”, tolerat pe linga Luchi si Tuschi (progenituri „oficiale”, primul cu o mare inteligenta „de suprafata”, al doilea o fetita obisnuita), Mateiu isi oculteaza obirsia, inchipuindu-se descendent „din ilustra familie napolitana Caracciolo”. De un extraordinar umor sint fragmentele in care Mateiu isi exaspereaza tatal intirziind inadins sa-i deschida usa casei, in plin vifor bucurestean, sau ii tine prelegeri despre originile sale nobile. „O lume pentru Mateiu” e restituirea ampla a unui Bucuresti de sfirsit de secol XIX, perfecta intilnire intre documentul de arhiva, talent literar si empatie.