pe constantinpistea.ro

Multora s-ar putea sa nu le placa romanul, tocmai pentru ca nu se intimpla in el ceva iesit din comun. Pentru mine, frumusetea lui sta in muzicalitate, in faptul ca, de la un punct incolo, fraze si paragrafe se repeta dind impresia ca romanul e, de fapt, o melodie pusa pe repeat. Ca, desi nu sint mort dupa poezie, romanul asta are atita poezie cit trebuie ca sa zici ca nu e ceva scris la repezeala, ori daca e facut la repezeala, lui Joao Paulo ii cam zbirnaie inspiratia. (…) Cred ca romanul este al tuturor, al diversitatii sentimentelor care-i aduc in acelasi spatiu si al lucrurilor care ii diferentiaza. Este despre tensiunea relatiilor, despre un soi de magnetism, despre o vibratie speciala pe care fiecare personaj o simte in felul lui. E, poate, vibratia singuratatii, daca nu cumva am devenit, la rindul meu, poetic.