pe lecturile-emei.blogspot.ro

Cel mai recent roman al lui Ishiguro a stirnit tot felul de reactii, dar mie mi-a placut - iar la asta a contribuit atmosfera stranie si misterioasa, incertitudinea onirica care a plutit deasupra intregii povesti, asemenea cetii dense din intunecata Britanie medievala. Lumea romanului este populata de cavaleri ai regelui Arthur si neinfricati razboinici saxoni, dar si de spiridusi, capcauni, elfi, dragoni si tot soiul de demoni. Oamenii, stapiniti de superstitii si temeri, isi impart paminturile cu fiinte mitologice si forte intunecate, care pindesc la marginea satelor si a drumurilor. Peste aceasta lume fantasmagorica a coborat o molima a uitarii, in urma careia amintirile vechi si cele recente se estompeaza intr-o picla incerta. Este o carte bizara, care lasa in urma o sumedenie de intrebari si incertitudini, dar care restituie o particica din dimensiunea fantastica a vietii in Britania secolelor V si VI, desprinsa parca dintr-un vis absurd cu accente de cosmar.