Un mare rol in tot acest reality show al Escapadei il au, fara indoiala, personajele. Descrisi prin obiceiurile lor, prinsi mereu intre timpul relatarii si timpul evocat, oamenii Laviniei Braniste au potentialul de a face din autorul unui volum de proza scurta un schior de cursa lunga pe tarimurile literaturii. (…)
Tot pe linia conturarii de personaje spunem despre Lavinia Braniste ca e un scriitor cu o afinitate pentru situatii banale. Insa prin frizarea absurdului, acestea devin spectaculoase. Iar cind spunem „spectaculoase”, nu ne referim la un raport estetic cu textul, ci mai degraba la acel amestesc de expresivitate, atentie la detalii si vizual, necesar unei povesti care aspira la statutul de literatura. (…)
Observam astfel ca, desi prozele Laviniei Braniste sint niste contemplari pe marginea nimicului (comparat in mod clisesic cu nimicul vietii de zi cu zi), ele reusesc sa atraga privirile si pastreaza viu interesul cititorului pe tot parcursul
Escapadei prin intermediul pseudo-actiunii ca strategie epica, a obiectivarii perspectivei narative, a atentiei acordate detaliului literar si, mai ales, datorita valorificarii acelui
amestec de bine si rau ce se afla la oamenii adevarati.
