Asadar, un insolit love-story, intr-un Bucuresti fanariot, zugravit cu toate uneltele unei proze de o respiratie larga, cvasibalzaciana, cu intrigi, mismasuri, scene de masa, dar mai ales cu o stiinta destul de rar intilnita azi, a portretizarii, de la simple crochiuri pina la tabloul amplu in care simti cum fosnesc, parca, detaliile matasoase ale picturii bizantine. O intreaga fauna se desfasoara cu vivacitate in fata ochilor nostri, fiecare cu povestea lui sau cu povesti in povesti ce se desfac aidoma Matriostilor rusesti. Ba, cred ca, oarecum cu o ascunsa ironie, autoarea nu se sfieste in a atasa, la inceputul cartii, pentru a putea urmari mai lesne traseele personajelor, o harta a vechiului Bucuresti, ceea ce, mutatis mutandis, imi aduce aminte de harta amanuntita a imaginarei Yoknapatawpha, tinutul inventat din romanele lui Faulkner. (…) Alaturi de Florina Ilis, Doina Rusti este o reconfortanta certitudine valorica a prozei (nu numai!) feminine de azi.