in Observator cultural nr. 788

Aparent, Sotii si concubine (1989) nu e altceva decit povestea, plasata in China anilor ’20 ai secolului trecut, a vietii unei tinere care ajunge cea de-a patra sotie a unui barbat instarit. Numai ca, dincolo de subiect – si el suficient de socant pentru cititorul occidental –, sint multe alte aspecte pe care Su Tong le trateaza cu o maturitate extraordinara si cu o stapinire perfecta a tuturor mijloacelor artistice utilizate. Caci scriitorul abordeaza, indirect, nu doar o serie de realitati ale unei Chine intepenite parca in mentalitatea medievala, ci si – mai ales! – psihologia feminina, adesea ignorata in literatura (si in realitatea...) acestui spatiu cultural. Pe de alta parte, Su Tong nu uita nicidecum semnificatiile pe care, in acest context, le primesc singuratatea, imposibilitatea comunicarii si, in ultima instanta, nebunia. Proiectul pare extrem de indraznet si, intr-adevar, nuvela aceasta se dovedeste a fi astfel. Autorul creeaza, in plus, si cadrul perfect pentru desfasurarea tuturor evenimentelor pe care le relateaza cu o excelenta tehnica a gradatiei si, in egala masura, se raporteaza la trecutul cultural chinez, cita vreme povestea vietii lui Songlian, foarte tinara protagonista, pare desprinsa dintr-o veche tragedie, foarte elaborat pusa in scena, ca intr-o reprezentatie de gala a unui spectacol de „Beijing opera”.