pe ernu.ro

Textul tau mai reuseste ceva, dupa parerea mea, si anume o antropologie politica a religiosului, in sens de pertinenta a comparatiei: sectantii apar ca asemanatori social si cultural altor grupuri marginale care rezista in fata puterii hegemonice a statului si a unei societati dominante, e forta Gemeinschaft impotriva Gesselschaft: insisti asupra faptului ca – banditii, mafiotii, sectantii (ca si primii crestini) au in comun acest raport de paria cu puterea. Am scris la pag 253: „superba interpretare anarho-libertariana a crestinismului” si mai jos: „foarte inspirat: «Isus un sindicalist al pescarilor»”. In anii ’60-70, antropologi foarte interesanti precum Claude Meillassoux sau Pierre Clastres erau intens preocupati de asemenea paralele. Si bine faceau. Cred ca in grupurile autogerate de astazi (comunitati autarhice, squaturi, intelectuali de stinga precum Criticatac) ar fi extrem de util sa se citeasca nu numai din Marx, ci si din Societatea contra statului de P. Clastres, care nu e doar despre indienii Guayaki din Amazonia, ci poate fi si despre noi, daca vrem sa invatam ceva de la Guayaki, precum Lenin voia sa invete de la staroveri.