in Formula AS nr. 1173

Savuroase si inte­ligente, cu multe exemple de clisee, incursiunile in „bu­cataria” jurnalismului contemporan merg impre­una cu alta tema principala - obsesia conspiratiilor oculte spre care se devarsa constant nemultumirile si cu care se justifica totul. Prin intermediul lui Bragga­docio (care e convins ca nu Mussolini a murit, ci sosia lui, iar acest fapt a avut consecinte cu bataie lunga in istoria contemporana a Italiei, dind nastere la tot soiul de evenimente (reale), puse in legatura cu organizatii si servicii secrete internationale puternice - este adusa in prim plan teoria conspiratiei. Semioticianul nostru pare fascinat de modul cum prin manipulare, ma­chiaverlacuri, sofisme, propaganda se pot incetateni in mentalul colectiv false adevaruri. Preluate ca ve­rosimile de cetatenii suspiciosi pe buna dreptate cu versiunile oficiale, aceste teorii servesc unor factori de putere spre a-si impune interesele. Ironic si grav, cu strategii romanesti imbatabile, Umberto Eco e, la 83 de ani, nu doar un mare scriitor, ci si un om implicat, caruia ii pasa de tara lui si de lumea larga. Desi ima­ginea Italiei si a concetatenilor lui iese tare sifonata din Numarul zero, niciun academician italian n-a afir­mat public ca Umberto Eco ar merita impuscat.