O proza realista, dura, croita parca din bucati brute, nefestonate, lasate sa existe singure, fara o legatura fina intre ele, fara o cusatura migaloasa. Ian McEwan, ateu, pare sa fi imprimat aici mult din propria experienta legata de tribunale (in 1995 a divortat de prima sotie, avocata fiindu-i consoarta unui prieten, Sir Alan Ward, judecator la Curtea de Apel – despre care McEwan spune ca i-a fost sursa de inspiratie pentru acest roman) si sa puna in paralel organizarea meticuloasa din sistemul de justitie britanic cu ideile sale legate de hazardul evolutiei umane.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri