Adevarul literar si artistic

Ultima cartea a lui Andrei Codrescu imi aminteste de o alta, Curtea-De-Ape, a Elenei Pasima. Acelasi rafinament pervers, aceeasi extravaganta, la fel, personaje cu o structura interioara schizoida, cu un discurs dublu. Asa cum, pe de alta parte, intr-o anumita masura imi aminteste de Zile linistite la Clichy a lui Henry Miller. Greutatea cuvintelor care vor parca sa se intrupeze, care nu evoca pur si simplu, ci intra intr-un fel de menage a trois dialogic in discutiile care de obicei au loc intre doua personaje, ca intr-un cuplu de indragostiti. Al treilea personaj ar fi chiar intregul flux de cuvinte schimbat. Maestru in arta seductiei, de data aceasta, Casanova se lasa sedus de sine insusi prin scris, prins in jocurile de oglinzi ale unui discurs narcisiac. Si, da, are o ultima aventura.