pe postmodern.ro

(…) Iarba noptilor este romanul unui nostalgic scris pentru un cititor al nostalgiei himerice, datorita careia ii este dor de un oras necunoscut. Acest nostalgic este un obisnuit de-al casei pentru Modiano, asa ca nu ii mai pregateste noutati, stiind ca perpetua reintoarcere a cititorului in Parisul din cartile sale este deja un semn al fidelitatii ce iarta o anumita rutina de dragul vremurilor bune. Asemenea Parisului imaginar, romanele scrise de Modiano sint precum niste discuri vechi, de care nu te saturi si pe care le colectionezi, desi moda lor a trecut, la fel si generatia ce le putea intelege mesajul afectiv, dar in cazul tau devin o revenire intr-un timp fantasmatic, niciodata trait, plin de imagini voalate, datatoare de amintiri inventate pentru a capta umbrele trecutului.