pe razvanvanfirescu.wordpress.com

Leine este un scriitor-pradator. Te vineaza din jungla cartilor care stau inghesuite pe rafturile librariilor, pindindu-te cu ochi de fiara, asteptind clipa in care te vei opri in dreptul lui. Daca-l iei in mana si-l deschizi, nu ai cum sa nu pleci cu el acasa. Ulterior ai sa ramii vrajit, hipnotizat de frigul nordic, de oamenii nordului, de scriitura nordica apasatoare, bogata si muscatoare. (…) Lein are o forta de exprimare pe care greu o gasesti. Descrierile sint mai mult decit tablouri vivante, sint adevarate trairi adunate in cuvinte care se revarsa peste sufletul cititorului. Steve Himmer spunea ca Lein reuseste sa creeze o simfonie. Eu cred ca Lein reuseste mult mai mult de atit: reuseste sa creeze si muzica, si corpul de balet, si coregrafia si orchestra perfecte, care sa intepreteze totul astfel incit sa ramii fascinat si cu ochii in lacrimi. Leine nu este un scriitor care sa se tupileze in ascunzisuri pentru a face mai placute sau mai usor de digerat actiunile si felul de a fi al personajelor sale. Ba dimpotriva. Leine reda frust, fara nicio retinere si cu maximum de amanunte, cit sa nu cada in ridicol, actele sexuale si de violenta la care persoanjele sale se dedau. Nu este nimic placut in aceste evenimente, nimic usor de citit sau acceptat, dar tocmai aceste scurte interludii violente fac si mai fascinant romanul si scriitura lui Leine. Lirismul descrierilor peisajelor nordice se impletesc spectaculos cu agresivitatea si carnalitatea. Un efect final de o fenomenala stranietate cum rar intilnesti.