Relatia dintre cele doua personaje din
Vreme ciudata la Tokio nu este una de iubire. Nu in sensul clasic (si poate occidental?) al termenului. Incepe ca o singuratate in doi. Calma, fara multe cuvinte, fara gesturi de afectiune, fara cautari. Plina de simplitate si delicatete, lipsita de orice asteptare si erotism. Cu intilniri intimplatoare, savuroase culinar si bahic.
Se insinueaza apoi, treptat, ginduri, dialoguri imaginare, comparatii, perceptia afectiva a timpului si distantei. Magia firescului se risipeste, iar dezvrajirea este insotita de asteptari si temeri deopotriva. Se retraiesc si reorganizeaza amintirile, se nasc gelozii si trairi emotionale intense, conflictuale, aparent inexplicabile.