in Observator cultural nr. 782

In Tinarul Stalin deslusim citeva detalii biografice carora le-am putea da o interpretare freudiana. Dar mi se pare putin. Istoricul britanic, la rindul lui un bun povestitor, se bazeaza insa si pe multe documente pentru a contura personalitatea acestui demon al comunismului sovietic si al istoriei europene. Sa fie vorba de ambitie nemasurata, de razbunare impotriva unor traume suferite in copilarie si adolescenta, experientele legate de razboi sau sa fie mediul de vina, societatea? Alcoolul – in cazul lui Hitler nu se potriveste, era vegetarian, nu punea gura pe bautura, nu fuma, si totusi a facut rele cit cuprinde si el – o fi jucat vreun anume rol, dar care rus nu bea, si nu toti au ajuns Stalin. Adica un criminal. Sau un erou, cum il considera cine stie ce babusti din Siberia, care si azi lacrimeaza cind aud imnul URSS si-l pling pe „tatucul” lor. O carte bazata pe o uriasa bibliografie – multumirile, notele, bibliografia selectiva si indexul de nume aduna aproape 100 de pagini! –, o carte girata de prestigiul lui Robert Conquest si Robert Service, o carte despre ravagiile pe care le face setea de putere. Egolatria. Megalomania. Autocratia. Oricite defecte ar avea o democratie – si putem gasi destule cusururi, in trecut sau in prezent –, este de preferat unei dictaturi care, iata, in cazul lui Stalin, a facut peste 20 de milioane de victime. Ce sa mai spunem?!