pe contributors.ro

Andrei Oisteanu ne propune, prin urmare, o recuperare onesta, alerta fata de nuante, dar fidela adevarului istoric, a personalitatii lui Mircea Eliade. Este o abordare ce invita la o reflectie nepartizana asupra biografiei si operei acestui important cercetator al religiilor. Fara a vrea sa risc aici nici o comparatie, este cu totul altceva decit genul de demers care „blocheaza” dialogul si reconsiderarile obiective. (...) Admiratia exaltata si necritica fata de „mari personalitati” culturale, religioase etc., este de obicei un indiciu de imaturitate. Ioan Petru Culianu, o alta figura intelectuala „de elita” despre care Oisteanu scrie obiectiv si avizat, care a fost discipolul si prietenul cel mai apropiat al lui Eliade, a dovedit-o cu prisosinta. Fiind un observator fin al fenomenului politic, Culianu a simtit „raceala maestrului” in momentul in care a incercat sa exploreze impreuna cu el, intr-o carte de interviuri, trecutul sau de extrema dreapta.