Nu-ti vine sa crezi ca mersul cu taxiul, plata unui impozit, batutul covoarelor sau cumpararea unui pachet de tigari pot fi subiectul unor istorisiri atragatoare. Citindu-l pe Florin Lazarescu vezi dintr-o data mai clar si in culori mai vii realitatea imediata, parca te-ai fi operat de cataracta.
Un volum recent, Intimplari si personaje, in care sint juxtapuse asemenea relatari, se citeste cu mare placere, si pe sarite, si pagina dupa pagina, si cautind in el literatura, si uitind de literatura cu totul. Ar putea primi un premiu pentru cartea cu cele mai multe personaje care se tin minte. Cine se afla in raza de observatie a autorului fie numai citeva minute are sanse mari sa fie portretizat, succint si expresiv, cu o vivacitate, cu o intuire a psihologiei care il fac greu de uitat.
Lui Florin Lazarescu ii trebuie numai doua-trei fraze pentru a-l caracteriza si scoate din anonimat pe orice necunoscut, vazut pe strada, intr-un parc sau intr-un autobuz. (…)
Autorul – care este de fapt principalul personaj in carte – ii iubeste cu larghete pe oameni.