in Revista 22

Inainte de a pleca, l-am insotit pe poet prin templul casei sale. Un traseu initiatic pe care-l parcurg, in mod ritual, de fie­care data cand am prilejul. Camera sa de lucru, spiritualizata, suspendata ca o na­ce­la in vid („Vino!, doar de aici se vede apu­sul soarelui”), este intesata de arta su­pra­realista: de la Victor Brauner si Jacques Herold pina la Dan Stanciu si Gheorghe Ra­sovszky. Pe birou, langa masina de scris, observ un anunt: „Ocupat de un pa­sager in tranzit”. In alta incapere – obi­ec­te de arta populara asiatica, africana, roma­neasca. Si, in sfirsit, „muzeul din pe­rete”: vitrine cu inestimabile piese ar­heo­logice (Cultura Gumelnita, Cucuteni, Bo­ian, Garla Mare etc.), buna parte dintre ele gasite chiar de poet, printr-o miraculoasa si mediumnica intuitie.