in Dilema Veche nr. 595

Jess Walter a scris un roman ca o toropeala perfecta. Frumoasele ruine poarta hram de New York Times Bestseller si se desface ca o scoica plina de promisiuni, cu fraze uscate de soare. De la italianul visator care insista sa faca un teren de tenis pe o stinca abrupta, la pescarii care se zgiiesc alene la cum vin oamenii, cum pleaca, iubesc, pierd si se misca sub acelasi cer de coasta italiana, la actrita americana cu bucle platinate si parfumul tuturor viselor de anii ’60, romanul se lipeste pe nesimtite de tine, ca un bandaj de nisip cald. Apar in trecere si un Richard Burton, cum altfel decit beat si mustind a panseuri improvizate, permutari romantice si mici tragedii personale, esecul celui mai costisitor film la acea data, Cleopatra, si aparitia scandalului hollywoodian in toata splendoarea lui. Lentoarea unei Europe care inca mai sorbea la cocktailuri postbelice se impleteste cu un sictir de industrie cinematografica de zile mari si contemporane, formind fundalul perfect pentru povesti despre oameni si verile lor, aproape obisnuite.