pe lauracaltea.ro

dincolo de povestea de iubire despre care se vorbeste pe coperta I („o devastatoare poveste de iubire”), mie mi-au placut mai mult alte lucruri, situate in planul secund al romanului. In primul rind, si cel mai mult, mi-a placut felul in care autoarea a reusit sa creioneze dificultatea oamenilor de a trai intr-o lume normala dupa ce absurditatile si grozaviile razboiului mutasera foarte departe granitele posibilului (mai ales in ceea ce priveste producerea raului). Trecerea de la o realitate in care era normal sa omori pe cineva ca sa te aperi, chiar daca tu, personal, nu aveai nimic de reprosat omului pe care tocmai il impuscai, la o realitate guvernata, din nou, de legile civilizatiei era greu de facut, iar diferenta intre ce e bine si ce e rau era tot mai greu de realizat. In final, romanul te invata ca nu exista viata simpla si nici oameni obisnuiti si inca ceva, o lectie foarte importanta, pe care, acum, la un secol de la acest neverosimil Mare Razboi purtat in numele dreptatii, ar trebui s-o tinem minte cind uitam sa fim indulgenti cu ceilalti, cind ne grabim sa judecam si sa gasim vinovati: «De iertat, nu trebuie sa ierti decit o data. Ura trebuie sa o simti in fiecare zi, de dimineata pina seara».