pe horeabacanu.blogspot.ro

Undeva, spre final de carte, vine timpul si pentru marturisirile cele mai personale ale autorului, despre „memoria celui diferit”, despre stigmatul diferentei perceput in timpul scolii, depasit datorita femeilor aflate in apropiere, cu grija lor. La care se adauga, in ritmul vietii de zi cu zi, trimiterea la cea mai mare si mai grea lupta pe care grupul minoritar religios a dus-o permanent, lupta cu lumea imediata, lumea larga, cu societatea, cu tentatiile, cu oferta si cu ispitele, toate aratind ca laptele si mierea din cimpiile manoase ale Canaanului. O lupta definitiv pierduta, intrata in istorie, cazuta in uitare tot mai mult, dezradacinanta pentru minoritatea in care axul central al vietii era salvarea impreuna a celor ce simt dezavantajul puterii de sistem, care insa sint singurii capabili de salvare, chiar datorita diferentei.