in Dilema veche nr. 594

Despre ce vorbim... ramine insa definitorie pentru arta prozei minimaliste (cum s-a tot vehiculat acest termen pe care, macar in paranteza fie zis, Carver il respingea pe buna dreptate) sau a „realismului murdar”: stilul concis si exact, lepadat de orice tropi (rareori vei gasi adjective sau adverbe in textele sale), dialogul rece, dar eficient, animind scene de viata cotidiana populate cu oameni simpli, din clasa muncitoare sau chiar marginalizati de societate, oameni banali confruntati cu greutati personale, de familie, de munca, de viata (se bea enorm in povestirile lui Carver unde mai toate relatiile sint disfunctionale); povestiri cu final taiat (a la Cehov) si imprumutind ca titlu replici sau exclamatii din dialog. S-a spus despre Carver ca a cizelat stilul auster al lui Hemingway; la rindul lui, fascinind pina intr-atit incit, pe la sfirsitul anilor ’80, revistele literare americane foloseau ca argument, pentru a respinge povestirile in manuscris primite pe adresa redactiei, sintagma „Carver imitation”.