in Revista 22

(…) avem de-a face cu o carte pretioasa, cu valoare multipla: istorica, do­cu­men­ta­ra, politica, sociala, etic-mo­rala. O carte exemplara despre o tema dificila si extrem de sensibila. O tema pe care e bine sa o privim in fata, cu responsabilitate, caci – vrem, nu vrem – e parte din istoria recenta a Romaniei. Te­r­me­nul de „responsabilitate” este nu doar cum nu se poate mai nimerit intr-o dis­cu­tie despre aceasta tema reala, ci si ine­vi­ta­bil. Radu Ioanid dedica aceasta carte ta­ta­lui sau, Virgil – „care obisnuia sa-mi spu­na ca regimul comunist din Romania a reu­sit acolo unde legionarii si An­to­nes­cu au esuat – in a crea o Romanie fara evrei”. Ei bine, in aceste conditii – su­bli­ni­ate si de statistica recensamintelor re­cen­te (da­tele relevate de acestea vorbesc de citeva mii, nu foarte multe, de evrei ca­re au ra­mas in Romania) -, pozitionarile antisemite ramin, din pacate, vii (asa in­cit nu e deloc deplasat sa spunem ca Ro­ma­nia poata fi studiata si ca tara aproape fara evrei in care exista, nu putine, ma­ni­festari de antisemitism). De aici, si obl­i­gatia de a fi responsabili si de a vorbi, la nesfirsit, despre responsabilitate in acest context.