in Revista 22

Istoria Romaniei pe care, in mai multe volume scrise in mod exemplar, greu de ocolit pentru cine vrea sa cunoasca temeinic despre aceasta tara, dar si in aceasta cea mai recenta carte, ne-o propune Keith Hitchins este una, in multe feluri, palpitanta. Directia – directie de ana­liza, de cercetare – identitara repre­zin­ta, cum am sugerat si in unele paragrafe de mai inainte, un filon extraordinar de bogat pentru un istoric. „Cine sint ro­ma­nii?”, „ci­ne sintem?”sint intrebari, de­sigur, deschise. Stim cam cine am fost – stim, daca sintem de buna-credinta si da­ca nu inlocuim faptele si argumentele de bun-simt cu retorica ieftin ideologizanta si cu proiectii care nu ne scot dintr-o zo­na de confort, dar care sint paralele cu ce­ea ce, documentabil, a fost cu adevarat – si tocmai de aceea e inca de raspuns, este inca de aflat cine sintem si cine vom de­veni. «Daca istoria ultimelor doua secole ne invata ceva, atunci cel mai probabil controversa legata de cine sint romanii si cum ar trebui sa isi faureasca ei des­tinul nu se va fi incheiat nici dupa in­te­grarea in Uniunea Europeana» – acesta este finalul cartii lui Keith Hichins. Unul, cum se vede si cum pesemne ca nu poate exista altfel, deschis.