in Romania literara nr. 17

Indelung comentata si facind lumina intr-o perioada inca tulbure si greu de inteles din istoria romaneasca, Anii romantici da intr-adevar impresia, inca de la bun inceput, ca a fost scrisa dintr-o suflare, dupa o lunga perioada de gestatie, oferind totodata o cheie de lectura a prozei Gabrielei Adamesteanu. Cartea e un exercitiu de rememorare in care se remarca imediat sinceritatea neinduratoare – un fel de proces autoscopic necrutator - si delicatetea, luciditatea si implicarea, directetea si atentia la sentimentele celorlalti – un amestec ce le este propriu si unora dintre personajele romanelor sale. Cititorul nu ramine insa cu impresia ca autoarea s-ar afla in pozitia incomoda a celui care dezvolta o echilibristica dificila, complicata, intre dezvaluirea unor adevaruri si ranirea celor implicati intr-un anumit moment istoric si politic.