Filosofii paralele (2005) reuneste studii de istorie comparata a filosofiei romanesti, explorind aspecte problematice ale culturii romane, din perspectiva relatiei dintre filozofie si literatura. Titlurile capitolelor sint cit se poate de sugestive: „De la Dumnezeul cel bun la Dumnezeul cel rau. Descartes – Blaga”, „Schopenhauer si Cioran”, „Blaga si Cioran, via Patrascanu – Beniuc”, „Modelul si oglinda” (despre plagiatul lui Nae Ionescu din Evelyn Underhill), „Filozofie ocazionala. De sfintele sarbatori”. Paginile despre Blaga clarifica aspecte mai nebuloase, restabilesc adevaruri, pun la punct probleme conceptuale, cum ar fi aceea a „Marelui Anonim”, perceput cu condescendenta de unii exegeti pentru amprenta lirica inerenta. Emblematica pentru demersul, stilul si etica Martei Petreu este demonstratia plagiatului lui Nae Ionescu, care a stirnit reactia admiratorilor filosofului de la Cuvintul, producind, „o rana narcisiaca” pentru orgoliul unei culturi ce-si camufleaza, adesea fara gratie, traumele, nereusitele, fisurile etice. In aceasta privinta, a examenului clinic corect si obiectiv al maladiilor culturii romane, Marta Petreu are dreptate: «Constiinta identitatii culturii romane, cred eu, trebuie sa se regaseasca printr-o evaluare critica, nepartinitoare, facuta dupa criterii stiintifice, nu afective, a valorilor pe care le detine. Cred ca pur si simplu trebuie sa luam act de realitate, suportindu-ne pe noi insine lucid, deci asa cum sintem».