in Romania literara nr. 12

Ionescu in tara tatalui (2001) e o radiografie exacta, nefardata, a relatiilor dintre Ionescu („un Gorgias de Bucuresti”) si tara sa („tara tatalui, tara de fier”), perceputa traumatic, ca expresie a extremismului si „rinocerizarii”. „Romania reactionara”, mistica, de-vertebrata de exaltari nationaliste e cea care, de altfel, ii va sugera scriitorului romano-francez articularea dramaturgica absurda din Rinocerii, piesa ce este, cum demonstreaza eseista, un veritabil „exercitiu de exorcizare”. Incursiunea psiho-biografica a Martei Petreu expune reteaua complexa de idei, reactii, afecte ce a structurat personalitatea lui Eugen Ionescu, confruntat frecvent cu imaginea Tatalui provenit dintr-o Romanie a extremelor si abuzurilor.