in Catavencii

Amintirile lui Grosan se incheie atunci cind Muzeul Literaturii din Bucuresti si circiuma aferenta se inchid si cind, aidoma lui Villon, cel cu Balada doamnelor de altadata, Grosan scrie epitaful lumii povestilor sale. Cu Suciu, si Buduca, si Agop, cu doamne ca Ioana Craciunescu si domni ca Silviu Angelescu. Cu umbrele raposatilor evocati periodic de supravietuitori, Radu G. Teposu si Augustin Fratila cu chitara lui. Cu artistii grupului, graficianul Mircia Dumitrescu si alte celebritati ale plasticii si muzicii care veneau la masa scriitorilor de la Muzeu. Cine-si inchipuie insa ca acea lume a disparut odata cu Muzeul Literaturii se insala. Ieri, cind l-am firitisit pe Ionica Grosan pentru cartea lui de amintiri, autorul parea sa fie intr-o companie ca pe vremuri, chiar daca in alta parte.