Amintirile lui Grosan se incheie atunci cind Muzeul Literaturii din Bucuresti si circiuma aferenta se inchid si cind, aidoma lui Villon, cel cu Balada doamnelor de altadata, Grosan scrie epitaful lumii povestilor sale. Cu Suciu, si Buduca, si Agop, cu doamne ca Ioana Craciunescu si domni ca Silviu Angelescu. Cu umbrele raposatilor evocati periodic de supravietuitori, Radu G. Teposu si Augustin Fratila cu chitara lui. Cu artistii grupului, graficianul Mircia Dumitrescu si alte celebritati ale plasticii si muzicii care veneau la masa scriitorilor de la Muzeu. Cine-si inchipuie insa ca acea lume a disparut odata cu Muzeul Literaturii se insala. Ieri, cind l-am firitisit pe Ionica Grosan pentru cartea lui de amintiri, autorul parea sa fie intr-o companie ca pe vremuri, chiar daca in alta parte.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.
