in Romania literara nr. 44

Nu fac statistica aici, dar merita subliniat ca intr-un fel, O dimineata la vinatoare vine sa umple niste goluri. Unul e cel de perspectiva, reconstituirile neideologizate de epoca si de imaginar colectiv fiind, cum am vazut, deficitare. Celalalt se refera strict la perioada. Daca parfumul fanariot a aprins curiozitatea prozatorilor romani (ca si frenezia revolutionara pasoptista), daca balcanismul i-a cucerit pe destui (de toata mina), despre tranzitia aceasta, despre deceniile in care Tarile Romane se reoccidentalizeaza sub presiunea modelului francez si cu sprijin rusesc nu s-a prea scris nimic valabil. Pe acest fundal, o serie de intimplari de tip policier (declansate de un accident cinegetic, care se dovedeste a fi o crima) nu e numaidecat o gaselnita, cit un fapt ce tine de stilistica epocii. N-am sa stric, deci, placerea cititorilor, devoalind faptasul si urmarind rationamentele detectivistice din roman. Rolul unui cronicar dezinteresat de politicile literare nu e sa impuna nici premii, nici sa stirneasca emulatie printre colegi (asta, totusi, n-ar fi rau), ci sa indice prompt meritele unei carti atunci cind altii intirzie s-o faca. E cazul acestui debut in proza al Ligiei Ruscu.