in Steaua nr. 1-2 (795-796)

Vitalitatea si elixirul tineretii acestei poezii sint asigurate de formulari inteligente, fine si surprinzatoare, distribuite nu cu generozitate, ci cu dibacie. (...) Iar daca stilistica este data la minimum, poeticitatea fiind asigurata de poetica clasica, simbolismul actiunilor este fara numar. Aici nu sint burti – orice imagine are un inteles subliminal, transliminal, oricit de infantila ori teribilista er fi ea. Fericirea vine din modalitatea dezinvolta cu care este tratata aceasta para-semnificare: „neasemuit e drumul dinpre capela/spre ultimul apartament, acolo unde, din tinerete, am aflat/ne vom revedea cu totii, stanescu1, stanescu 2, stanescu 3/unul peste celalalt, palipsest” („Inchide gropare, mormintul”). Dupa seceta peisajelor poetice aride iata Thalassa, Thalassa! salvarea e in poezia care stie sa revarse valuri inspumate pe plaje cu alge si meduze in descompunere.